Ore de dimineata

Un coleg ridica mana.
-Asta inseamna ca putem iesi in pauza ? intre nerebdator asteptand sa iasa in pauza.

-Da,sunteti liberi,le facu semn Julia fara a-si ridica privirea din paginile cartii ei.
Se plictisi insa repede si isi pierdu atentia,sprijinindu-si barbia pe partea exterioara a palmelor.

Toata lumea iesi din clasa, eu rasfoiam ceva sub banca, apoi dupa cateva minute, mi-am bagat teleforunul in buzunarul pantalonilor si m-am ridicat din banca. M-am apropiat de Julia.
-Prima ta lectie a fost foarte reusita, i-am spus zambitor.

Se destepta repede din visare,zambindu-i simplu.
-Crezi ?Nu mi s-a parut ca ai colegi prea apsionati de stiinte ...

-Mda, suntem un profil uman, asa ca nu prea ne dam in vant dupa stiinte, dar, ne dam silinta...am psus asta strambanduma zambitor.

-Oricum ... in 2 ani cred ca plec si de la liceu ... Mi s-a promis un post la Universitate,insa trebuie mai intai sa-mi sustin lucrarea de doctorat ...

Mi-am lasat privirea in pamant.
-Aha, inteleg...am spus intorancdu-ma inapoi in banca. Ora asta o am libera, tu ai vreo ora? am intrebat-o punandu-mi cartile in geanta.

-Nu stiu ... nu cred.Pe orar nu e trecut nimic,insa adaugasem o ora de pregatire pentru cei de la Decalon.Insa ... din moment ce nu s-a inscris nimeni ... cred ca am liber.

-Hai sa mergem in parc...am spus fiind preocupat de ghiozdan si uitandu-ma la ea cu coada ochiului sperand ca va accepta propunerea mea.

Ramase putin surprinsa de idee,neasteptandu-se ca baiatul sa reactioneze atat de spontan.
-Da ... de ce nu?Banuiesc ca avem destul timp ... In plus ... nu mai e mult si se termina orele pe azi,asa ca ...
Zambi ea,lasand ca de pe chip sa-i dispara orice urma de nesiguranta.

I-am zambit bucuros...
-Ne vedem in fata scolii in 10 minute? Trebuie sa trec prin clasa sa-mi iau chitara...e bine ? am intrebat-o surazand.

"Nu stiam ca si canti ... "zambi in sinea ei castania.
Ii facu semn afirmativ din cap,strangandu-si cateva lucruri de pe masa,ordonand dosarele si cartile si mergand pana in biroul ei pentru a se schimba.
In cateva minute cobori in fata scolii,asezandu-se pe una din bancutele de langa gard.

M-am dus in clasa sa-mi iau chitara, apoi am coborat, am iesit din scoala vazand-o pe Julia in fata. I-am facut cu mana si ne-am indreptat spre parc.

Sari imediat de pe banca,venind catre Ronnie si apoi pornind impreuna catre parc.
-Nu stiam ca stii sa canti la chitara,zise castania privindu-l cu atentie,destul de incantata.

-MA inceput acum 5 ani, iar la 10 ani am inceput cursurile de tobe...e incerdibil cum pot avea atata timp liber...am spus zambind.

-E incredibil ca ai atata talent,il completa ea.Niciodata nu m-au atras dansurile,pictura sau fotografia.Pentru mine ... orice fotografie era o reprezentare a realitatii,orice pictura era pura fantezie,iar dandurile ... pur si simplu nu erau pentru mine.Parintii mei nu au fost prea preocupati de asta,iar eu ... m-am refugiat in carti,calatorii si cafenele ...

Am ascultat-o foarte atent...Tot ceea ce spunea ea era arta, iar mie imi placea asta, vorbele ei parca erau spune dintr-un fragment din Sheakspeare...
-Imi place cum vorbesti...i-am spus cu o privire usor serioasa.

-Recunosc,esti prima persoana care imi spuse asta ... in multi ani.Nici chiar la facultate nu stiam sa ma fac ascultata.Era ... un singur profesor ... cel de la cursul de biologie moleculara,care ma asculta orice as fi zis.Iar ... de cand am ajuns la liceu ... nu stiu daca elevii nu sunt putin cam distrasi de prezenta mea ...
Zambi ea,in acelasi mod dulce-amar.

Am atins-o pe umer.
-Crede-ma la ora aceea ai fost foarte ascultat, tota lumea era numai ochi si urechi, mai stii ia-m spus scotand limba copilareste. Nu ai de ce sa-ti faci griji, daca nu te asculta ceilalti, eu sigur o voi face.

-Iar eu ma simt obligata sa-ti multumesc din nou,ii intoarse Patricia un zambet simplu si usor copilaresc.

I-am zambit cald continuandu-ne plimbarea. Era o atmosfera senina, in care ma simteam foarte bine, mai ales avand o companie asa placuta.

-Ma bucur ca e o zi de toamna atat de placuta ... Incepusera sa-mi lipseasca cele cateva raze de soare,zambi Julia.

-Mda...am spus zambind...Care e anotimpul tau preferat ? am intrebat-o privind-o cu calm. Imi placea chipul ei, era atat de senin...

-Nu stiu ... nu cred ca am un anotim preferat,cazu Julia pe ganduri.Vara e atat de calduroasa si placuta ... daca o petreci la mare sau la munte ... sau chiar si in oras,alaturi de cineva.E poate ... prea romantica pentru mine.Iarna ... e atat de alba ... Primavara e incantatoare,insa prea-s multe ploi ... Iar tomana ... toamna imi place.

-Copncluzia, cel mai mult iti place vara si toamna? am intrebat-o privind in parti carandu-mi chitara care la un moment dat incepuse sa devina din ce in ce mai grea.