Seara fara stele...

Dorea sa scape de agitatia si forfota ce o inconjurau pretutindeni asa ca merse in gradina.
Nu era foarte mare dar verdele care o domina o facea sa para rupta de realitatea aceea innecacioasa plina de fum si poluare.
Se intinse pe iarba rece si privi catre cer.era intuneric....un intuneric albastru far steele si fara luna.

Vorbeam la telefon si ma plimbam fara o directie anume.. Cand in sfarsit scapasem de 'interesanta' discutie ma trezisem in gradina..Era destul de straniu acolo..de aceea m-am hotarat sa mai raman putin.

Stateam intins pe iarba privind cerul. Era asa gol, fara nicio stea...si atat de plictisitor pana cand am inceput sa incehid ochii si am adormit usor.

Se intreba daca luna si stelele,desi ascunse,pot vedea oamenii si ceea ce fac ei.
Oare sufletele din cer ii pot auzi?Daca da atunci de ce cei vii nu pot face asta?

Nu mersese azi la scoala,asa ca era deja sigura ca directorul si ceilalto profesori vor fi destul de suparati pe ea.
Insa nu ei erai cei la care se gandea Julia acum,asa ca ea continua sa strabata cararile gradinii,strangand in mana tulpina unui trandafir micut si roz.

Statea intinsa pe iarba frageda, privind in gol. Se gandea la nenumarate lucruri, fara rost. Pur si simplu se plictisea.